„SUNT HIPERTENSIV/Ă…și STRESAT/Ă”

Avem tendinţa de a denumi stres, toate acele agresiuni pe care le resimţim pe parcursul vieţii noastre. în limbajul de zi cu zi, a fi „stresat/stresată” a devenit sinonim cu a fi „tensionat/tensionată”. Cu toate acestea, pentru medic, hipertensiunea arterială nu are de cele mai multe ori legatură cu „stresul”.

Stresul determină reacţii interne la nivelul organismului, ansamblul acestora fiind denumit „reacţie la stres”. Creşterea tensiunii arteriale și a frecvenţei inimii sunt unele dintre consecinţele obişnuite ale stresului. La persoanele expuse la stres se observă de obicei o creştere a tensiunii arteriale dar această creştere nu durează pe întreaga perioadă a expunerii la stres.

La pacienţii hipertensivi, apariţia unui stres se va însoţi, de asemenea, de creșterea tensiunii arteriale. Datorită tratamentului anti-hipertensiv, valorile tensiunii arteriale revin la normal după dispariţia stresului care a determi- nat creşterea acestora. Fenomenul de hipertensiune la „halatul alb ” reprezintă un exemplu tipic al efectului pe care îl determină stresul asupra tensiunii arteriale. În prezenţa medicului, tensiunea arterială creşte, dar revine la normal în situaţii de calm şi de repaus fizic. Auto-măsurarea sau monitorizarea ambulatorie automată a tensiunii arteriale (HOLTER TA) poate evidenția  acest efect. Dacă tensiunea arterială continuă să fie crescută este necesară administrarea de tratament anti-hipertensiv.

AUTOMASURAREA TENSIUNII ARTERIALE

1. De la măsurarea tensiunii arteriale…la hipertensiune arterială

• De ce auto-măsurarea?

Efectuarea supravegherii tensiunii  arteriale de către individul în cauză se numeşte auto-măsurare. În prezent, auto-măsurarea tensiunii arteriale este recomandată pentru a se facilita punerea diagnosticului de hipertensiune arterială și de a se urmări eficacitatea tratamentului urmat. Nu se recomandă ca auto-măsurarea să fie efectuată de către pacienţi anxioşi sau stresaţi.

• Ce aparat trebuie folosit?

Medicii recomandă utilizarea tensiometrelor cu manşon adaptabil pentru braţ.Tensiometrele cu manşon adaptabil pentru articulaţia mâinii sunt mai uşor de utilizat dar utilizarea acestora trebuie făcută mai strict.

2. Auto-măsurarea: Ce trebuie să facă pacientul?

Circumstanţe: măsurarea tensiunii arteriale  trebuie să fie efectuată în condiţii de calm, de repaus fizic și în poziţie şezândă. Cel mai bine este ca auto-măsurarea să fie efectuată în ziua precedentă vizitei medicale. Nu se recomandă efectuarea măsurării tensiunii areteriale în mediu cu mult zgomot, după efort fizic intens, în timp ce se fumează, în timpul unei situaţii stresante sau neliniştitoare sau în timpul vorbitului sau mersului. Pacientul trebuie să stea aşezat şi calm timp de cel puţin 5 minute înaintea măsurării tensiunii arteriale.

• Numărul de măsurători:

Regula celor 3:

• 3 măsurători efectuate dimineaţa, între trezire şi micul dejun, la interval de câteva minute una de cealaltă;
• 3 măsurători efectuate seara, între cină şi culcare, la interval de câteva minute una de cealaltă;
• Timp de 3 zile consecutive.

3. Evidenţa valorilor măsurate

Toate valorile măsurate sunt necesare pentru a fi intrepretate de către medic. În niciun caz, pacientul nu trebuie să elimine anumite valori pe care le consideră ca fiind prea mari sau prea mici. Fiecare valoare măsurată trebuie să fie trecută în evidenţă mai ales în situaţiile în care aparatul utilizat pentru măsurătoare nu dispune de memorie electronic

4. Auto-măsurarea: Ce trebuie să facă medicul?

■  Efectuarea mediei valorilor măsurate

Valoarea tensiunii arteriale auto-măsurate este considerată ca fiind media a cel puţin 12 din cele 18 valori măsurate pe parcursul a trei zile.

■  Intrepretare

Valoarea tensiunii arteriale determinată prin auto-măsurare este adeseori diferită de cea determinată de către medic în timpul viziteii medicale. Valoarea unei tensiuni arteriale măsurate în timpul vizitei medicale de 140/90 mm Hg corespunde unei valori auto-măsurate de 135/85 mm Hg. Pacientul nu trebuie să-şi modifice din proprie iniţiativă tratamentul și trebuie să se adreseze medicului curant în cazul în care consideră că o modificare a tratamentului s-ar impune.

 „SUNT HIPERTENSIV/Ă…și ÎMI ÎNTREȚIN FORMA FIZICĂ”

Pentru pacientul hipertensiv, activitatea fizică este benefică la orice vârstă. În cazul unei forme incipiente de hipertensiune arterială, ameliorarea nutriţională şi reluarea activităţii fizice sau sportive sunt măsuri care pot întârzia începerea tratamentului medicamentos.

Activitatea fizică este, de asemenea, benefică și pentru pacientul hipertensiv care urmează tratament medicamentos. Beneficiile acesteia nu depind doar de scăderea în greutate, deoarece menţinerea unui bun tonus muscular este favorabilă stabilizării glicemiei şi a concentraţiilor plasmatice de colesterol „bun”.

1. Consecinţele activităţii fizice asupra tensiunii arteriale

În timpul unui efort dinamic, care permite respiraţie regulată (alergare liberă, mers cu bicicleta, înot), tensiunea arterială creşte la început dar se stabilizează după o perioadă de aproximativ 15 minute.

În timpul unit efort static, care presupune contracţie musculară susţinută (împinsul maşinii, ridicarea de haltere, surfing) trensiunea arterială creşte în mod continuu şi cu atât mai mult cu cât efortul este mai intens iar respiraţia rămâne blocată mai mult timp.

Prin urmare, limitele efortului variază de la o persoană la alta, în funcţie de capacităţile fizice ale fiecăruia, de nivelul de antrenament, de încălzirea fizică înainte de efort şi de stilul de viaţă. Se recomandă oprirea efortului fizic în momentul în care persoana care-l depune nu mai poate să vorbeasă din motive de oboseală respiratorie.

Activităţi de intensitate uşoară 60 minute	Activităţi de intensitatemoderată 45 minute	Activităţi de intensitatecrescută 30 minute
• Mersul pe jos fără grabă • Efectuarea unor activităţi uşoarede gradinărit sau menaj • Efectuarea exerciţiilor deîntindere	• Mersul in pas alert • Plimbare cu bicicleta • Activităţi de gradinărit saumenaj care necesită efort • Înot de relaxare sau dansfără efort prea mare • Gimnastică la domiciliu	• Gimnastică la sala de sport • Alergare rapidă • Înot sau dans în ritm susţinut • Efort fizic pe bicicletă fixă • Golf

“SUNT HIPERTENSIV/Ă…și ÎMI ADAPTEZ STILUL DE VIAȚĂ”

Adaptarea stilului de viaţă este întotdeauna benefic îngrijirii hipertensiunii arteriale.

1. Lupta împotriva obiceiurilor vicioase: fumatul, sedentarismul, creşterea în greutate

Fumatul produce substanţe toxice care facilitează apariţia cancerului dar, de asemenea, perturbează foarte grav funcţionalitatea normală a arterelor. În cazul unei hipertensiuni arteriale incipiente, continuarea fumatului accelerează apariţia a numeroase boli cardiace (infarct) și arteriale (arterită). Deşi nu vindecă hipertensiunea arterială, întreruperea totală și susţinută a fumatului vă va permite să întârziaţi apariţia complicaţiilor asociate hipertensiunii arteriale.

Sedentarismul este caracteristic stilului de viaţă modern. Se poate observa cu uşurinţă asocierea frecventă dintre apariţia hipertensiunii arteriale și absenţa, uneori aproape cu desăvârşire, a activităţii fizice sau sportive. În acelaşi timp activitatea fizică este benefică pentru sănătatea pacientului hipertensiv iar creşterea consumului caloric prin desfăşurarea de noi activităţi fizice sau sportive contribuie la diminuarea durabilă a tensiunii arteriale.

Excesul de greutate corporală şi obezitatea asociază frecvent probleme de sănătate. Lipsa creşterii în greutate este un mijloc eficace de protejare împotriva apariţiei hipertensiunii arteriale, iar în cazul în care tulburarea hipertensivă este modestă, scăderea în greutate chiar și cu câteva kilograme poate ajuta la normalizarea valorilor tensiunii arteriale. Atingerea greutăţii corporare optime reprezintă un obiectiv pe care orice pacient hipertensiv trebuie să încerce să-l atingă.

2. Sarea şi băuturile alcoolice: Consum moderat

Sarea: S-a observat o relaţie directă între evoluţia tensiunii arteriale și consumul de sare. Deoarece consumul moderat de sare se însoţeşte de scădere a tensiunii arteriale la aproximativ o treime dintre pacienţii hipertensivi în timp ce dieta hiposodată nu prezintă riscuri asociate la majoritatea pacienţilor se recomandă ca pacienţii hipertensivi să reducă consumul de sare.

Sarea din componenţa alimentelor reprezintă principala sursă de aport de  sodiu din alimentaţia modernă. Pentru pacienţii hipertensivi se recomandă să nu se pună sare la masă pentru a se evita riscul de adăugare ulterioară la alimente, şi, de asemenea, reducerea la maximum a consumului alimentelor bogate în sare cum sunt brânzeturile, mezelurile şi anumite produse semi-preparate (citiţi întotdeauna eticheta produselor pentru a vedea cantitatea de sodiu conţinută).

Băuturile alcoolice: Consumul excesiv de băuturi alcoolice poate fi însoţit de hipertensiune arterială dar și de diminuarea eficacităţii terapeutice a unora dintre medicamentele utilizate pentru tratamentul hipertensiunii arteriale. Pentru un pacient hipertensiv care este și supraponderal, diminuarea consumului de băuturi alcoolice favorizează scăderea în greutate și controlul tensiunii arteriale. Se recomandă limitarea consumului  de vin la 3 pahare pe zi în cazul bărbaţilor și la 2 pahare pe zi în cazul femeilor. Consumul de băuturi spirtoase înainte de masă trebuie să rămână ocazional.

Studii recente au arătat că persoanele hipertensive care consumă zilnic fructe, legume şi produse lactate dietetice se pot aştepta să remarce scăderea tensiunii arteriale. Aportul suplimentar de potasiu și magneziu favorizează scăderea tensiunii arteriale. Aportul de calciu, prin intermediul consumului de produse lactate, nu are un efect benefic asupra evoluţiei tensiunii arteriale. In total, cinci tipuri de fructe şi legume și trei produse lactate dietetice trebuie să facă parte din alimentaţia cotidiană a oricărei persoane hipertensive.

„SUNT HIPERTENSIV…ŞI MĂ TRATEZ”

1. Tratamentele medicamentoase 

Medicamentele utilizate pentru tratamentul hipertensiuni arteriale au proprietatea de a permite o mai bună funcţionare a arterelor, a inimii şi a rinichilor.

Există 7 mari „familii” de medicamente care au  moduri de acţiune diferite dar, uneori, complementare. În anumite cazuri este necesară asocierea mai multor medicamente.

Acţiunea medicamentelor este, de obicei, mai importantă atunci când se asociază modificări ale stilului de viaţă.

• Diureticele acţionează prin creşterea eliminării de sare prin urină. Acţiunea acestora este de tip vasodilatator la nivel arterial.
• Beta-blocantele favorizează diminuarea activităţii sistemului nervos ceea ce se traduce printr-o scădere a frecvenţei bătăilor inimii şi o diminuare a forţei cu care se contractă inima.
• Antagoniştii calciului blochează intrarea calciului în celulele musculare din componenţa arterelor. Aceştia determină relaxarea arterelor care opun astfel o rezistenţă mai mică la circulaţia şi, prin urmare, tensiunea arterială scade.
• Inhibitorii enzimei de conversie inhibă acţiunile hormonilor implicaţi în contracţia arterelor. Prin inhibarea acestora se induce relaxarea arterelor. Prin urmare, tensiunea arterială scade.
• Antagoniştii receptorilor de angiotensină se opun direct acţiunii unei substanţe numită angiotensină, care favorizează contracţia arterelor. Angiotensina nu-şi poate manifesta efectele în prezenta unui astfel de antagonist și prin urmare tensiunea arterială scade.
• Antihipertensivele centrale diminuă o parte din activitatea sistemului nervos central implicată în reglarea tensiunii arteriale.
• Alfa-blocantele determină scăderea tensiunii arteriale printr-un mecanism de dilatare a arterelor. Acestea nu modifică frecvenţa bătăilor cardiace.

2. Mă pregătesc pentru consultaţie          

Medicul dumneavoastră vă cunoaşte și vă cunoaşte şi  boala, deoarece lui îi cereţi sfatul. Dacă pregătiţi un set de întrebări, acestea vor îmbogăţi discuţia:

• Care este cauza hipertensiunii mele arteriale?
• Tratamentul pe care-l urmez mi-a ameliorat mult hipertensiunea. Aş putea să-l întrerup?
• Trebuie să fac examinări specializate?
• De ce tensiunea mea arterială variază aşa mult?
• Trebuie sa-mi cumpăr un aparat pentru măsurat tensiunea?
• Pe termen lung, tratamentul îmi va afecta starea de sănătate?
• De ce trebuie să iau atâtea medicamente pentru controlul tensiunii mele arteriale?
• Ce semne trebuie să mă alerteze cu privire la funcţia cardiacă?

Câteva sfaturi care să vă ajute să menţineţi tratamentul:

• Gândiţi-vă la riscurile pe care le implică hipertensiunea arterială.
• Înţelegeţi bine importanţa tratamentului. – Vedeţi dacă se poate să luaţi tot tratamentul zilnic într-o singură administrare.
• Programaţi-vă să luaţi medicamentele la aceleaşi ore în fiecare zi astfel încât să vă creaţi o rutină.
• Dacă aţi uitat să luaţi o doză la ora stabilită nu trebuie să aşteptaţi 24 ore până a doua zi la acelaşi moment. Luaţi-vă medicamentele în momentul în care v-aţi amintit şi decalaţi administrarea ulterioară cu intervalul de timp scurs până în momentul în care v-aţi amintit.
• În călătorii, la sfârşit de săptămână fiţi şi mai atent decât în alte situaţii deoarece şansele de a uita să luaţi medicamentele sunt mai mari în aceste situaţii.
• În cazul în care aţi uitat să luaţi dozele corespunzătoare unei zile întregi nu trebuie să dublaţi dozele în ziua urmatoare.
• Când călătoriţi, repartizaţi-vă medicamentele în două valize.
• Când călătoriţi între zone cu fuse orare diferite calculaţi ora la care trebuie să luaţi medicamentele.
• Mergeţi la farmacie înainte să terminaţi flaconul curent de medicament (28 comprimate).
• Mergeţi periodic la medic pentru a vă reînnoi reţeta.
• Dacă nu toleraţi bine tratamentul, vorbiţi cu medicul dumneavoastră inainte de a-l întrerupe.
• Acceptaţi auto-măsurarea tensiunii arteriale: supravegherea prin această metodă ameliorează frecvent respectul pentru tratamentul dumneavoastră.

RECOMANDĂRI PENTRU PACIENŢII HIPERTENSIVI

• Pentru diagnosticarea hipertensiunii arteriale se recomandă măsurarea tensiunii arteriale cel puţin o dată pe an începând cu vârsta de 40 ani.
• Dacă nu este tratată, hipertensiunea arterială favorizează apariţia în decurs de câţiva ani a unor complicatii, uneori severe.
• Dacă tensiunea dumneavoastră arterială este ridicată dar a fost determinată într-o perioadă stresantă pentru dumneavoastră, măsuraţi-o din nou în condiţii de calm şi repaus fizic sau acasă.
• La debutul hipertensiunii arteriale, ameliorarea nutriţiei şi reluarea unei activităţi fizice sunt măsuri care permit întârzierea începerii tratamentului medicamentos.
• O activitate fizică în timpul căreia puteţi vorbi nu vă solicită prea mult şi nu asociază niciun risc.
• Pacientul hipertensiv trebuie să lupte împotriva obiceiurilor vicioase: fumatul, sedentarismul, creşterea în greutate.
• Consumul de sare şi băuturi alcoolice trebuie făcut cu moderaţie.
• Fructele, legumele şi produsele lactate dietetice au beneficii demonstrate la pacienţii hipertensivi.
• În aproximativ unul din două cazuri, tensiunea arterială nu se echilibrează decât cu ajutorul a mai multor medicamente.
• Luaţi-vă tratamentul în fiecare zi, nu-l întrerupeţi niciodată din proprie iniţiativă, lăsaţi-l pe medicul dumneavoastră să vă ajusteze tratamentul antihipertensiv.
• Ţineţi evidenţa auto-masurătorilor efectuate de trei ori pe zi, timp de câteva zile înainte de consultaţia medicală următoare.