Rolul inflamației în bolile de inimă

Bolile cardiovasculare reprezintă principala cauză de deces la nivel mondial. Până in prezent, studiile în acest domeniu de interes au permis identificarea mecanismelor moleculare cheie care reglează funcția cardiovasculară, conducând astfel la descoperirea de noi medicamente. În acest context, dovezi științifice recente sugerează că inflamația cronică, de grad scăzut, se poate transforma într-un ucigaș tăcut care contribuie la boli cardiovasculare, cancer, diabet de tip 2 și multe alte afecțiuni (inclusiv demența). Faptul că 3 din 5 persoane din întreaga lume mor din cauza unei boli legate de inflamație, ridică semnale de alarmă importante.

În urmă cu două decenii, cercetătorii au descoperit că nivelurile crescute de factori inflamatori sunt asociate cu o rată înaltă de infarct de miocard sau de accident vascular cerebral. Studiile privind prevenirea bolilor cardiovasculare au evidențiat faptul că bărbații de vârstă mijlocie cu niveluri mai mari de proteină C reactivă (CRP) în sânge, un marker al inflamației, prezentau un risc crescut de a avea evenimente cardiovasculare.

Principalul mecanism patogen care stă la baza afecțiunilor cardiovasculare este ateroscleroza. Aceasta este o boală inflamatorie cronică, în care sistemul imunitar are un rol predominant în dezvoltarea și progresia sa. Modul în care inflamația contribuie la dezvoltarea bolilor cardiovasculare este un subiect de cercetare continuă. La indivizii normali, endoteliul vascular are proprietăți antiinflamatorii și antitrombotice, în același timp reglând permeabilitatea moleculelor circulante și tonusul vascular prin echilibrul dintre eliberarea de substanțe vasodilatatoare (cum ar fi oxidul nitric) și vasoconstrictoare derivați din endoteliu (cum ar fi endotelina).

Factorii de risc cardiovasculari, precum și infecțiile bacteriene sau virale reduc biodisponibilitatea oxidului nitric, ducând astfel la pierderea acestor proprietăți de protecție, deteriorarea joncțiunilor endoteliale și o creștere a permeabilității la macromolecule.

Aceste modificări conduc la o acumulare subendotelială de colesterol, ce declanșează un răspuns inflamator de grad scăzut, cu recrutarea leucocitelor și activarea trombocitelor, ceea ce poate duce la formarea cheagurilor de sânge, promovând astfel obstrucția arterelor careiriga inima sau creierul. În plus față de factorii de risc cardiovasculari convenționali, o expunere la un stres psihologic acut sau cronic poate crește riscul de boli cardiovasculare prin inflamația mediată de un nivel simpatic crescut, care are ca rezultat eliberarea de celule proinflamatorii.

De asemenea, s-a dovedit faptul că îmbătrânirea este asociată cu un risc crescut de boală cardiovasculară. Pe lângă povara expunerii pe termen lung la factorii de risc cardiovasculari, există o relație directă între îmbătrânire și inflamația sistemică de grad scăzut, care duce la ateroscleroză. După îndelungi cercetari, s-a constatat că pentru adulții în vârstă care nu aveau valori crescute ale colesterolului dar care aveau niveluri sanguine crescute ale markerilor inflamatorii, tratamentul cu statine, care scade colesterolul, a redus numărul infarctelor de miocard și a accidentelor vasculare cerebrale.

Studii recente au dovedit faptul că țintirea inflamației fără a modifica nivelul de colesterol poate avea un impact semnificativ asupra prognosticului afectiunilor cardiovasculare.